Sunt roșii și roșii, iar unele sunt și galbene. Oricum ar fi, roșii rămân de bază, și la propriu și la figurat. Fie că sunt ingredientul principal al sosurilor sau proaspete, roșia ține departe bolile inimii și întărește oasele. Ca să ne bucurăm de toate vitaminele, antioxidanții și restul de efecte benefice, e bine însă să le măncâm crude cât mai des.

Celebrul cartof n-a fost dintotdeauna așa popular. Originar din Peru, europenilor le-a luat ceva vreme să-l adopte. Farmacistul francez Parmentier, „avocatul barabulelor” purta flori de cartof la butonieră ca să îl impresioneze pe regele Franței. Iar ca să încurajeze masele să guste tuberculii, a pus paznici pe câmpurile de cartofi ca recolta să pară prețioasă și să fie furată. Se pare că a funcționat.

Și iute, și jovial, ardeiul picant ne aprinde limbile și ne face să plângem de durere, pardon de plăcere. Pentru cei care nu vor să se joace cu focul mai pot scoate din semințe, variind nivelul de iuțeală.

Are mai multe forme în bucătărie decât apa, din care e și făcut, în proporție de 92%. Umplut sau copt, uscat în anumite varietăți ca să fie făcut paprika, ardeiul nostru fie că e gras sau mai pișpiriu pune umărul și transformă masă după masă de generații întregi. Nu uita să-l pui și tu în sacoșa de piață.

Sălbatici și consistenți, sunt plini de vitamina D, și pot fi înnobilați cu coniac sau puși laolaltă cu smântâna sau untul pe care le absorb îndată. Bogați în fier, cupru și potasiu, adaugă o notă originală mâncării. Vestiți în lumea largă, gălbiorii sunt apreciați chiar și într-un regat îndepărtat precum Bhutanul, de la poalele Munților Himalaya, unde se savurează alături de carne de yak.

Încă din grădină, dovlecelul e un mare agățător (de gust) și cățărător (pe masă). Neamul cucurbitaceelor nu mai are nevoie de nicio prezentare, la fel cum nu vom înșira aici în câte feluri îi puteți pregăti. Vă vom reaminti însă că un dovlecel proaspăt (așa cum sunt la noi) e mai greu și mai dur (pentru că are mai multă apă). Excelent pentru un tranzit sănătos, dovleceii mai sunt și foarte buni anti-inflamatori naturali.

Încă e un mister originea numelui Fabio pentru castravete. Să fi fost un italian zărghit care nu se mai oprea din cântat sub vreun balcon până când a încasat niște castraveți pe spate? Ori poate vreun culegător mai isteț care a stat toată ziua lungit la soare ca la final să vină cu un singur castravete, unul uriaș, pe care l-au denumit chiar cu numele său. Nu putem ști, dar te asigurăm că Fabio al nostru e proaspăt și gata să sară în salată, indiferent de cum s-ar numi ea.

„Plăcintarul” era cât pe ce să ajungă specie pe cale de dispariție. În preistorie, era hrana favorită a uriașilor mamuți blănoși, dar odată cu dispariția lor nimeni nu ar fi putut să mai consume gigantele cucurbitacee. Ele nu ar fi reușit să se înmulțească dacă nu ar fi intervenit oamenii preistorici, care au apreciat dovlecii inițial pentru coaja dură din care făceau ulcele, iar apoi pentru gust. Știau ei sapiens, ce știau.

Fiartă, coaptă, în grătar, în supă, piure, și chiar în aluatul de pizza. Conopida își face repede prieteni la tine pe masă, și ajunge la fel de ușor în sacoșa de cumpărături. N-o uita pentru o masă bogată și nu uita că are fix doza de vitamina C recomandată zilnic, plus multe altele precum vitamina K. Ajută memoria, învățatul (de noi rețete) și previne într-un mod gustos o mulțime de afecțiuni ale bătrâneții.

Fără grăsimi, cu conținut scăzut de sodiu și calorii puțintele. În plus, ciupercile se asortează ușor la orice. Nu e de mirare că sunt atât de populare, ca ciupercile după ploaie; nu strică să ai mereu o cutie undeva în frigider ca să le sotezi repede sau să faci o tocăniță. Garnitură sau fel principal, ciupercile sunt gata să își schimbe pălăria în funcție de cum ai tu chef să gătești azi.

Nelipsită din bucătăria românească, unii ar putea plânge cu adevărat doar atunci când nu e prezentă în oala care fierbe. Probabil cea mai veche legumă pe care oamenii au cultivat-o vreodată, modesta ceapă e una dintre legumele fundamentale ale lumii, care i-a hrănit deopotrivă și pe bogați și săraci, în timp ce priveau picturile din Renaștere făcute tot din culori...din ceapă.

Versatilă și surprinzătoare, tocată și presarată sau servită într-un pahar ca să fie mușcată cu un vârf de sare, ceapa noastră verde deschide apetitul și e gata să încânte toate simțurile ca și cum am fi mereu în prag de primăvară.

Proaspăt cules, bine ales, cornișonul e pregătit să aducă răcoarea verii în salata de vară sau să picure oțetit cu gust de iarnă, din borcanul cu murături puse chiar de tine. Nu uita să arunci jumătate de kilogram în sacoșa ta.

Începe sau completează mica ta colecție de ierburi proaspete pe care să le presari artistic în diferite rețete. Rozmarinul poate rămâne chiar și doar decorativ, menta păstreaz-o la lumină, dar departe de razele arzătoare și directe, iar busuiocul...știi tu deja probabil mai bine în ce ai de gând să îl pui. Din ghiveciul potrivit iese mereu semnătura bucătarului iscusit.

Digestie, inimă, anti-inflamații... Sunt puține lucruri pe care varza nu le are ca super-putere în repertoriul ei înfoiat. Mulți au folosit-o de-a lungul vremii și în alte moduri complet neașteptate. Cicliștii din Turul Franței care aveau de înfruntat arșițe mari își puneau sub șapcă câte o frunză de varză lăsată peste noapte în apă ca să se mai răcorească.

Precum marile vedete, și marile legume au lucruri care le poartă numele sau le sunt dedicate. Chiar, câte legume se pot lăuda cu propriul lor instrument special? Precum cuțitul din lemn pentru tocat vinete. Și ce amintire poate aduce mai repede vara din copilărie ca mirosul de vinete coapte direct pe flacără? Venerabilei noastre vinete îi păstrăm mereu un loc special.

Când ai chef de mujdei, știi că nimic nu îi poate lua locul. Așa cum nicio altă legumă nu e la fel de miraculoasă ca usturoiul când e vorba de sănătate. Alicina, rudă bună a penicilinei e unul din ingredientele secrete ale unui cățel care ne păzește de atâta vreme de vampiri, dar și de atâtea afecțiuni.

Apreciată pentru frunze, pe care le folosim la murături sau ciorbe, aplaudată pentru rădăcină, pe care o radem în tot soiul de feluri, aroma țelinei își face simțită prezența în atâtea moduri, unul mai gustos ca altul, încă de pe vremea lui Homer care o notează în cartea sa de aventuri. Cert este că alt ilustru antic, Hipocrate notează și el efectul tămăduitor al țelinei, care printre multe altele e un foarte gustos calmant.

Zis și aspargus, e companionul delicat al unei fripturi în sânge, și desigur, nu numai. Deși e strâns înrudit cu ceapa și prazul, pretențiosul sparanghel are nevoie de ceva atenție în plus, și își intră în rol doar atunci când este pus la aburi fix atât cât trebuie. Alternativ, poate fi prăjit ușor în tigaie, nu mai mult de 5 minute. Caută tulpinele ferme, cu capetele verde închis pentru cea mai proaspătă experiență.

Ce poate fi mai romantic ca...sfecla? Desigur, e ridicol să spunem asta acum, dar în vechime pigmentul roșu aprins al sfeclei, precum și forma ei care aduce destul de bine cu o inimă adevărată au făcut din nepretențioasa legumă ceva tare senzual. Femeile celte o foloseau și pe post de ruj, iar însăși Afrodita considera că două persoane care împart aceeași sfeclă devin sortiți unul altuia.

Cu lămâie sau un strop de oțet, o salată proaspătă cu inimă crocantă aduce culoare la masă și completează meniul cu sănătate, pe care o simți imediat ce ai gustat. Nu uita să iei și o căpățână-două, după numărul participanților sau dimensiunea poftei.

Crocantă ca gheața, așa cum au botezat-o americanii, sau numită așa poate pentru felul în care era transportată tot de ei, pusă la rece, salata iceberg e variațiunea bine-venită în mixul zilnic de crudități.

Tot ce-i mai proaspăt intră aici, iar fel și fel de frunze bat din palme ca să intre în sacoșa ta de piață, și apoi să prindă un loc central pe masă, acolo de unde le poate încerca toată lumea.

Uneori prinzi una picantă și parcă te gândești “vai cum am nimerit-o”, dar nu te oprești din a o mânca cu poftă în continuare în timp ce mai apuci alta de coadă. Așa-i cu ridichiile, unele uriașe, altele pitice, se rostogolesc una-două pe gât că nici nu le mai știi numărul. Ia mai multe legături de la Piața Lidl, ca să fii sigur că nu se pierd înainte să le servești. Mare atenție la ajutoarele de bucătari, ei sunt cei mai pofiticioși.

Deși ne amintim de ea doar când ne ia tusea, ridichea neagră trebuie să își dreagă și ea vocea și să ne reamintească cu ocazia acestor rânduri că poate fi și o salată inedită, și unul din ingredientele surpriză ale unei tocănițe care are nevoie de ceva un pic mai original. Iar toate astea numai cu beneficii aduse sănătății. Pe gustate!

Puțin bănuia Columb că la întoarcere, cu barca plină de aur avea să scoată din ea ceva mult mai prețios: un cocean auriu. Devenit rapid baza mâncărurilor românești, în format rotund și aburind de mămăligă, porumbul la știulete rămâne cealaltă mare poftă a noastră.

Ia-ți doza de vitamina K din rădăcina de pătrunjel pe care o poți folosi în moduri simple și inedite – crudă, în salate, sau dând o aromă nouă pentru preparatele marinate. Ușor de confundat cu păstârnacul, nu uita ca acesta din urmă e mult mai rotund la bază, pe când rădăcina de pătrunjel e mai subțirică.

Plin doldora de vitamina C, pătrunjelul nu e doar ornamental, chiar dacă acesta e rolul în care e distribuit cel mai des, cu o ultimă aruncare artistică a mâinii care dă culoare unei farfurii numai bune pentru poză. Pătrunjelul e folosit încă de pe vremea romanilor ca plantă medicinală, iar arabii nu se mai satură de el și îl folosesc nicidecum ca o ultimă tușă de gust, ci ca bază pentru salata lor de tabule.

Crește ca floră spontană pe lângă Mediterană, iar la fel de spontană e și ideea de a lua niște gulii doar așa, de poftă, pe care să le și mănânci feliate cu un strop de sare, imediat ce ai ajuns acasă, fără să fi scos legumele din sacoșa de piață. Când muști dintr-o gulie e bine să știi că e un excelent aliment pentru slăbit, plin de beneficii, la doar 27 de calorii la suta de grame.

Nu întotdeauna morcovii au avut această culoare. Ei au apărut inițial în alte variante – mov, roșii, galbeni, albi precum un păstârnac, numai portocalii nu. Se pare că cei din urmă ar fi fost teribil de îndrăgiți de olandezi, care atunci când i-au descoperit într-un final, i-au făcut celebri. Nu întâmplător erau fix în culoarea lor favorită, oranj, la fel ca echipa de fotbal.

Unul din gusturile autentice românești, păstârnacul e prezent și în medicina populară de pe vremuri pentru efectele terapeutice. Astăzi gustul său însoțește fel și fel de preparate, iar dacă aveți chef de un suc inedit e bine să știți că e foarte indicat în cazul insomniacilor, care cu un pahar de extract de păstârnac băut înainte de culcare se pot odihni mai bine.

Vărul dovlecelului nostru e un pic mai pretențios decât acesta, dar pe bună dreptate; ascunde un pic mai multă delicatețe și poate fi gustat și crud, păstrându-i chiar și coaja, care e mult mai moale decât pare. Legumă de căpătâi la mexicani, italieni și greci, zucchini-ul e mereu un contrast surprinzător și plăcut.

Bomboanele de o culoare inconfundabilă încântă mai degrabă ochii decât gustul, dar totul în natură e perfect echilibrat. Numai în cătină putem găsi efecte atât de benefice, aproape fără rival oriunde pe planetă. Pentru o viață sănătoasă, bucură-te de alimentul-minune o dată pe zi, pregătind un sirop de boabe zdrobite și miere, al cărui gust va fi chiar și pe placul copiilor.

Cu frișcă, în gem sau pur și simplu, nu e zi care să devină un pic mai însorită cu niște căpșune. Pline de gust și stimulenți ai arderii de grăsimi din corp, căpșunele îți mențin silueta, vitalitatea și tinerețea. Flavonoizii din aceste fructe ajută la reducerea colesterolului şi la menţinerea sănătății cardiovasculare.

Delicatesele din inima pădurii îți întăresc oasele prin conținutul lor ridicat de calciu, fosfor și magneziu, iar vitaminele și mineralele din mure ajută sistemul imunitar. Având doar 43 kcal la fiecare 100 de grame, poți mânca pe săturate în loc de deserturile mai complicate.

Dacă nectarul e rezervat zeilor, nectarinele sunt pentru semi-zei, eroi și fiecare dintre noi. 100 de grame de nectarine conțin 44 de grame de calorii, din acest motiv fiind ideale în curele de slăbire. Acestea combat cu succes senzația de foame, iar pentru că sunt 90% apă, previn deshidratarea și mențin sănătatea pielii.

Un desert delicat și probabil cel mai rafinat din Piața Lidl. Pune-l laolaltă cu o brânză maturată pentru un gust franțuzesc sau aruncă-l într-o salată de fructe pe care o va parfuma îndată. Melonul e într-adevăr ca o pălărie. Gata să înnobileze orice gustare și de ce nu, fel principal.

Nestematele din pădure, apreciate prin legende și anecdote românești de diverși urși și alte animale pofticioase, conțin antioxidanți puternici, cum ar fi vitamina C sau acidul galic. E bine de știut că fibrele ajută la încetinirea procesului digestiv astfel încât senzația de sațietate să persiste cât mai mult, iar manganul este un mineral cu rol în arderea grăsimilor.

Se zice că ar fi fost aduse de Alexandru cel Mare taman din Persia (al căror nume încă îl poartă) și sunt bogate în betacaroten care se transformă în vitamina A odată ajuns în corp, astfel contribuind la menținerea sănătății vederii. Magneziul din piersici elimină stresul și păstrează echilibrul sistemului nervos.

Fiecare bob ajută metabolismul și procesul de slăbire, cu toate că au și glucoză în compoziție. Savurați cu măsură, strugurii devin o armă naturală asociată cu reducerea riscului de apariție a unor boli cronice.

Fie proaspete ori uscate, prunele conțin doi fitonutrienți unici, cu calități antioxidante puternice. De asemenea, au mari proprietăți energizante, în special datorită conținutului natural de zaharuri, stimulează memoria, previn bolile de inimă, întăresc sistemul imunitar și detoxifică organismul.

Și o pară pe zi ține doctorul departe, mai ales dacă o consumi proaspătă, cu coajă, pentru a beneficia de toți carbohidrații, vitaminele și fibrele sale. Spre deosebire de alte fructe, para este mult mai puțin alergenă, motiv pentru care se recomandă persoanelor alergice, copiiilor și femeilor însărcinate.

Ține doctorul departe și pofta de viață cât mai aproape. Pentru dinți curați și gingii sănătoase, muscă cu drag dintr-un măr după fiecare masă. Fiind bogat în fibre solubile, reduce riscul apariției diabetului, iar antioxindanții din merele roșii contribuie la fortificarea sistemului imunitar.

Cele mai furate fructe din istorie, așa după cum pot confirma toți vecinii de parter sau etajul 1, nu sunt doar gustoase ci și izvoare de sănătate, deoarece conțin antioxidanți, minerale, vitamine și de 20 de ori mai mult betacaroten decât în căpșuni sau afine.

Amintirele au miros de caise. Reconectează-te cu drag la câteva amintiri din copilărie și bucură-te de lucrurile care încă nu s-au schimbat prea tare. E și cazul fructelor noastre care au sursă de vitamine, minerale și substanțe nutritive. Caisele conțin potasiu, fosfor, calciu, seleniu, plus multe altele, printre care și betacaroten - important pentru scăderea colesterolului nociv.

Cele mai bune lucruri vin în pachețele mici. E și cazul coacăzelor noastre românești. Consumate în stare proaspătă, au efecte benefice în tratarea sau ameliorarea insuficienței cardiace și respiratorii, gastritei și a bolilor reumatice. Sărace în grăsimi și calorii, coacazele sunt recomandate și în curele de slăbire.

Mici și gustoase, imediat se fac nevăzute din coș, luate cu pumnul de un pofticios. Ele previn problemele de vedere și au în compoziție vitamine și minerale esențiale pentru sănătatea ochilor.

Surprinde-i pe toți cu o mâncare cu sos de gutui sau cu o dulceață memorabilă. Sunt printre cele mai sănătoase fructe, având beneficii multiple: întăresc sistemul imunitar, tratează anemia și redau pofta de mâncare, stabilizează tensiunea arterială și rezolvă probleme digestive.

Câte trucuri, câte și mai câte, numai despre “cum să alegi ăl mai bun pepene”, “cel mai dulce”, “cel mai de soi”. Adevărul e că fiecare are metoda lui, iar metode...sunt câte semințe are pepenele nostru verde. Așa că nu o să-ți spunem noi să îl alegi după codiță sau după cum sună când îl ciocănești, ci o să îți spunem doar că sunt luați de prin apropiere, de la producători de-ai noștri, și o să-ți urăm “poftă bună”. Știm că satisfacția alegerii pepenului completează experiența de cumpărare.